Multinaționalitatea unică a Transcarpatiei din secolul XX din perspectiva străinilor

În acest material ve-ți găsi un număr mare de fotografii de arhivă. Multe dintre ele sunt publicate pentru prima dată în Ucraina, deși acestea sunt fotografii ale Transcarpatiei, cea mai vestică regiune a țării noastre.

Desigur, aceste fotografii atrag și intrigă în sine, dar ascund, de asemenea, o semnificație foarte profundă – multinaționalitatea unică a Transcarpatiei, imensul său eclecticism în toate – de la viață și gastronomie la obiceiuri și autoguvernare.

Până acum, pentru mulți, aceasta, în primul rând, și nu numai apele minerale sau termale, nu munții sau vinul bun, este trăsătura definitorie a Transcarpatiei, identitatea sa.

Фото: Život v Polonině. Bohumil Vavroušek, upm.cz

Această unitate în diversitate, pe care, de exemplu, Uniunea Europeană a încercat să o cultive în ultima jumătate de secol, s-a format în Transcarpatia mult mai devreme și s-a păstrat până în zilele noastre, foarte natural.

Cum este posibil acest lucru și ce asigură armonia „mozaicului transcarpatic” cel puțin pentru secolul trecut?

Este greu de spus dacă acest mister a fost deja rezolvat de cineva, dar au fost multe încercări. Și în acest context, cea mai valoroasă, din punct de vedere al cercetării, este perioada dintre cele două războaie mondiale – 1919-1939.

De ce această perioadă?

Pe de o parte, acesta este momentul înainte de migrația în masă, când, în ciuda „cicatricilor” primului război mondial, Transcarpatia și-a păstrat unitatea geografică ca regiune numită Rus subcarpatică și, cel mai important, autenticitatea etnică și „inviolabilitatea”.

Cehoslovacia, nu numai că a permis Transcarpatiei să păstreze această autenticitate, să evite practicile de asimilare forțată sau foamete experimentate de restul Ucrainei actuale în aceeași perioadă istorică, în special în 1921-23 și 1932-33, ci și să devină un obiect de studiu, un traseu pentru expediții și un magnet pentru cercetători, cu alte cuvinte, comoara pe care o caută.

Începând cu 1919, cercetătorii cehi au călătorit în Transcarpatia cu motive complet pragmatice: noul stat – Cehoslovacia – avea nevoie de cunoștințe despre sine, în special despre astfel de teritorii necunoscute până acum, deși vecine, care erau unite în interiorul Rus subcarpatice.

Astfel, acum un secol, această regiune a devenit o destinație profesională pentru sute de oficiali, soldați, medici, etnografi, arhitecți și profesori, în special cehi, care urmau să o ajute să devină o parte egală a noului stat.

Este extrem de important să înțelegem că cercetătorii cehi erau atunci pentru localnicii din Transcarpatia pe de o parte  cetățeni, iar pe de altă parte – de fapt, străini. Prin urmare, au privit regiunea practic imparțial. Și totuși – a fost studiat cu ajutorul mijloacelor tehnice – camere foto și camere de filmat, ceea ce la acea vreme era o noutate. Și cel mai important – cercetările din acea vreme, în primul rând, s-au concentrat pe oameni, modul lor de viață, obiceiurile, tradițiile.

Amali Kojminova, profesoară și scriitoare profesionistă cehă, etnograf și cercetătoare de broderii populare, a fost una dintre primile care a sosit în Transcarpatia modernă în octombrie 1919 ca inspector școlar.

Vizitând sate îndepărtate, a studiat cultura populară, meșteșuguri, tradiții familiale, ritualuri și a fost impresionată de autenticitatea lor. Kozminova a studiat în detaliu atât ceremoniile de sărbători, în primul rând nunțile și momentele de doliu, inclusiv înmormântarea. Folosind un aparat de fotografiat, care la acea vreme a provocat uimire în rândul localnicilor, cercetătorul surprinde riturile funerare, înmormântarea decedatului într-o altă lume (pe sanie), scrie cărți de cercetare, precum Rus subcarpatică. Munca și viața oamenilor din punct de vedere cultural, economic și etnografic. Apoi, fascinată de meșteșugurile meșterilor transcarpatici, în special de varietatea de broderii din diferite regiuni, Amalie Kozminova susține în mod repetat expoziții de artă populară în Republica Cehă, deschizând astfel Transcarpatia către lumea exterioara, viața diferitelor naționalități, munca lor, comerțul, sărbătorile și ceremoniile, portrete și figuri în costume populare, artă populară.

Moștenirea neprețuită de cercetare despre Rus subcarpatică a fost lăsată de către angajații cehi Rudolf Gulka și Florian Zapletal, care, în ciuda misiuni lor profesionale, au reușit să surprindă scene din viața de zi cu zi, de naționalități diferite, de activitatea lor, comerţul lor, de sărbătorile și ceremoniile lor, portretele și figurile în haine populare, de artă populară.

Descoperind un spațiu incredibil pentru studierea multiculturalității regiunii, în care soarta le aduce accidental, acești cercetători cehi călătoresc în cele mai îndepărtate locuri din Transcarpatia, care și-au păstrat identitatea originală – de la Hutsul din Yasinya la Lemkos Velikobereznyanscyna.

Cercetătorii cehi nu numai că au fotografiat oamenii și viețile lor, dar au remarcat și detalii: de la nume și nume de familie, la obiceiurile familiilor individuale și a așezărilor întregi.

Perioada 1919-1939 este importantă, deoarece la acel moment nu numai cehii, ci și cercetatorii din SUA, Germania si Marea Britanie erau interesați de Transcarpatia… Este puțin probabil să fi fost de acord, dar de fapt au făcut un lucru neprețuit – au păstrat în fotografii și videoclipuri un mozaic unic al unei regiuni multinaționale din Europa centrală.

Ce valorează fotografiile pătrunzătoare ale evreilor făcute de Roman Vyshnyak? Aceste fotografii sunt unice nu numai pentru Transcarpatia, ci și pentru întreaga Europă de Est și pentru lume în general. Vizitând Rus subcarpatică la sfârșitul anilor 1930, aproape de începutul celui de-al doilea război mondial, a reușit să înregistreze un mod de viață care în curând va distruge aproape complet Holocaustul. În fotografiile sale – evreii care trăiau alături de unguri, germani, români, slovaci, cehi, ucraineni, romi, constituind adesea o treime sau chiar mai mulți dintre locuitorii așezărilor din Transcarpatia de atunci. Iată copii, bătrâni înțelepți, negustori și studenți care răsfoiesc cărțile antice cu rabini … Este dificil să te uiți la astfel de fotografii, știind despre soarta viitoare a acestor oameni în lagărele de concentrare …

În același timp, ești surprins de faptul că Jaromir ceh Funke căuta reprezentanți de frunte ai avangardei europene în fotografie, un cercetător la Bauhaus (direcția în arhitectură și urbanism), în ale cărui fotografii și-au găsit amprenta tendințe în artă precum cubismul, suprarealismul, constructivismul. Printre colecțiile sale se numără fotografii combinate în cicluri cu tipuri strălucitoare de hutuli în costume populare sau romi din zonele muntoase ale Kolochavei – satul Opryshka Mykola Shugaya.

Și ce ar putea atrage fermecătoarea și curajoasa americană Margaret Burke-White, renumită în toată lumea fotoreporter? Fotografiile ei din Rus Subcarpatică nu vor lăsa pe nimeni indiferent. Aceasta este adevărata magie și îndemânare. Călătorind în jurul regiunii noastre înainte de cel de-al doilea război mondial, ea a arătat lumii occidentale toată diversitatea grupului etnic pe străzile orașelor și satelor din Transcarpatia de atunci. Ea a reușit să fotografieze familiile de romi de lângă Uzhhorod, așa-numita „Curte Regională”, evreii din Uzhhorod, plini de viață pe piața energiei. De asemenea, îi surprinde pe locuitorii plini de culoare din Khust și din satul Izka, care este acum hinterlandul transcarpatic și la acea vreme era granița poloneză.

Având în vedere rezultatele experimentelor care combină culoarea și arta fotografiei Jiri Kral, antropogeograf ceh și Hans Guildenbrand, un renumit fotograf german de la National Geographic, putem înțelege ce i-a atras în țara misterioasă – Rus Subcarpatică, cu locuitorii săi plini de culoare. Primul publică o cantitate semnificativă de literatură pentru cehi din diverse domenii ale studiilor din Carpați, susținând totul cu fotografii colorate ale monumentelor arhitecturale, un fel de ocupație a populației locale. Al doilea, călătorind prin Europa de Est la instrucțiunile publicației, arată fotografiile lumii în revista de cult „National Geographic”, gravată în viața colorată și viața colorată a husulilor transcarpatici, tipurile de voloviți, comerțul din Uzhgorod și Mukachevo.

Datorită călătoriei de afaceri a englezului Michael Vinch, putem vedea ascensiunea și tragedia Ucrainei Carpatice. Putem vezi ascensiunea și tragedia Ucrainei din Carpați. Important este cartea sa „Starea de o zi: Mărturia unui martor ocular englez despre evenimentele din Ucraina Carpatică”, în care reflecțiile politice și istorice sunt împletite cu o bogată istorie locală descrierea vieții, a vieții de zi cu zi și a sărbătorilor transcarpatilor, care într-un timpul foarte scurt se va trezi în altă țară. În străinătate …

Având în vedere că obiectivul are nu doar o cameră, ci și o cameră de filmat, datorită creării unuia dintre cele mai originale filme filmate între munții Verkhovynei transcarpatice de regizorul ceh Vladislav Vanchura , în tandem cu legendarul Ivan Olbracht, puteți vedea viața realistă a vremii. Filmul „Maria Necredincioasă” arată în mod viu munca de nivel superior, iudaismul, raftingul pădurii, construcția de case din lemn, împletite cu o poveste de dragoste – o imagine artistică și documentară a lumii pierdute pe fundalul naturii.

La acea vreme, toate aceste fotografii și studii au atras atenția asupra Transcarpatiei în diferite părți ale lumii, de fapt, au deschis această regiune în centrul Europei, așa cum s-au deschis odinioară continentele. Atât atunci, cât și acum, aceste studii nu sunt doar o arhivă fascinantă de exotici sau o descriere a utopiei, ci o dovadă incontestabilă că într-o regiune mică poate trăi și lucra pașnic oameni de naționalități, credințe, culturi, limbi, viziuni ale lumii complet diferite.

Pentru Transcarpatia modernă și întreaga Ucraina, este, de asemenea, dovada că orice diferență poate și nu ar trebui să fie o slăbiciune sau o sursă de conflict, ci o forță și o energie pentru dezvoltare, o sursă de toleranță și unitate în diversitate.

Aceasta este ceea ce intenționăm să discutăm în timpul celor 2 zile ale forumului Re: Open Zakarpattia, în perioada 7-8 noiembrie.

Mihail Marcovici,special pentru Varosh.

Acest material este prezentat de „Institutul de strategie Centrală Europeană”, cu sprijinul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul de produse este responsabilitatea exclusivă al „Institutului de strategie Centrală Europeană” și nu reflectă neapărat opiniile USAID sau ale Guvernului SUA. Este interzisă redarea și utilizarea oricărei părți a acestui produs în orice format, inclusiv grafică, electronică, copiere sau utilizare în orice alt mod, fără a se referi la sursa originală.