Este extrem de dificil să se găsească consecințe pozitive în „lockdown”, restricții de carantină și limite,graniţele închise din cauza pandemiei coronavirusului, dar gândirea logică dă un astfel de lux. Și primul lucru care vine în minte este dezvoltarea turismului intern.

În același timp, ne-am dori să se acorde o atenție nu numai călătoriilor prin Ucraina, care este, fără îndoială, o atracție incredibil de subevaluată în sine ucraineni. Dar cum rămâne cu periferiile orașelor sau satelor noastre? Anul 2020 ne încurajează și în astfel de studii, care pot deveni nu numai o aventură interesantă, ci și un hobby de a explora, de a descoperi și de a redescoperi locurile natale.

Acesta este modul în care a procedat celebrul, scriitor maghiar Bandi Şoltes,care este recunoscut şi în alte locuri, și ghidul local de la Mucacevo Maxim Adamenco.

Primul a plecat…la Velichi Lazi-sat la 10 km de Ujgorod, unde puteți merge în siguranță pe jos, cu bicicleta, cu transportul public sau pur și simplu vă pot conduce prietenii sau străinii. Al doilea-a descoperit satul Derţen, care este la 20 km de Muncaci, deși a trecut pe lângă el zeci, și poate sute de ori înainte.

Aceste două povești demonstrează că există multe lucruri interesante și puțin cunoscute pentru noi, este nevoie doar de un” impuls ” sau de un caz pentru a afla despre aceasta. De data aceasta, acest” impuls” a devenit o carantină, dar apoi lăsați-o să fie doar o zi liberă sau o vacanță.

Dăm cuvântul autorilor. Mai întâi lui Bandi Şoltes.

Secretele și farmecele de la Velichi Lazi

Dacă cineva mi-ar fi spus acum câțiva ani că mi-ar plăcea să scriu un articol despre Velichi Lazi, n-aș fi crezut.

Pentru că eu, la fel ca mulți dintre voi, de multe ori călătorind pe autostrada Kiev-Ciop lângă acest sat , nu mi-a venit niciodată ideea să întorc spre el, să fac o plimbare și să văd cine locuiește acolo și ce este interesant acolo.

Ei bine, de fapt, oamenii tind să caute frumusețe și distracție undeva în afara orizontului, în timp ce nu știu cu adevărat ce se întâmplă sub nasul lor.

Și totul a început cu faptul că ne-am rătăcit accidental cu un prieten. Numele lui este Mişa și mi-a spus puțin despre lucrurile interesante care se află aici pentru că provine de aici. Ei bine, acest sat este atât de aproape de Ujgorod că am propus prietenilor să mergem acolo și să vadem totul singuri.

Mai întâi am luat de pe pistă spre clădirea vechii fabrici de coniac. Știați că în Velichi Lazi, la sfârșitul secolului al XIX-lea, contele și renumitul violonist și pianist din Europa, Nandor Ploteni, au fondat distileria? Acolo au fost făcute vinuri și brandy din vie locală.

De ce brandy? Nu numai pentru că lui Ploteni îi plăcea această băutură, ci și pentru că brandy înmoaie corzile vocale și este util să-l bea cântăreții înainte de spectacol. Prin urmare, băutura a fost populară, a adus venituri și a ajutat la stabilirea legăturilor cu cântăreții de operă și cu persoanele influențatoare.

După moartea contelui în 1933, producția a moștenit fiul său, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, puterea sovietică a naționalizat distileria și a început să fie numită ferma de stat „Velikolazivski”. Care a lucrat până la începutul anilor două mii.

Apoi ne-am dus la cimitirul evreiesc, care a fost amenajat și aplicat pe o hartă specială cu doar câțiva ani în urmă, iar după am vizitat Palatul lui Ploteni, construit în 1896.

Acest palat cu două etaje, în stil neoclasic și despre fondatorul său, nu știam nimic înainte. Și era bine dacă ştiam, pentru că povestea vieții sale sa dezvoltat foarte interesant.

Tânărul talentat Ploteni, în 1862, la Mucacevo, a fost descoperit de renumitul violonist și compozitor maghiar, Ede Remeniu, care a jucat pentru regina britanică Victoria și pentru președintele american la Casa Albă. Și după doi ani, tânărul muzician l-a însoțit pe Ede la pian.

Нандор Плотені, фото з відкритих джерелPrimul concert independent la vioara lui Ploteni a jucat la Budapesta în 1867. Iar peste câțiva ani a devenit prima vioară a orchestrei Teatrului Național Maghiar, primind totodată titlul de conte pentru meritele sale muzicale.

Soția lui a fost Eugenia Macalister, aristocrat engleză. A trăit în Paris pentru o vreme, dar sa întors în Ungaria. A jucat alături de Ferenţ List și Yogannes Brahms. A organizat școli muzicale în Transcarpatia.

Și, în afară de distilerie, a construit o moară și a cultivat diferite soiuri de vii. Podgoriile și pivnițele de vin din Ploteni au dat naștere unei fabrici de coniac Ujgorod, deoarece primul lot de alcool de coniac a fost produs și pus în butoaie de stejar sub îndrumarea contelui în Velichi Lazi. Și deja conform rețetei sale, primul butoi din 1959 a fost umplut sub marca fabricii de coniac „Tisa”.

La începutul anilor 90 ai secolului al XIX-lea, familia locuia în Budapesta, apoi în Ujgorod, construind între timp Palatul. A murit și este îngropat contele în Budapesta.

Și știi, citind biografia lui,putem spune că a votbit cel puțin trei limbi, și cel mai probabil chiar cinci.

Acum, palatul lui Ploteni este casa creativității copiilor cu multe cercuri. Cu șase ani în urmă, pe fațadă au fost instalate două plăci comemorative. În jurul clădirii-un parc mic, stabilit de conte. Ne-au arătat stucul conservat și sistemul original de încălzire în subsol. Având în vedere că palatul a fost odată un consiliu rural, apoi școală, în general,e destul de bine conservat. Deși necesită reparații, ca,aproape toate clădirile similare.

Apoi ne-am plimbat pe munte, în partea de sus a căreia cândva a fost o stație seismică. Apropo, în acest an, în timpul sfințirii cozonacilor în Lazi a fost un cutremur de 3,5 puncte.

Și apoi am mers pe traseul turistic „Calea lui Ploteni” , pe care contele și fiul său cu prietenii vânători au mers la vânătoare, iar acum oamenii merg după ciuperci. Drumul duce de-a lungul răsadurilor forestiere, o sursă de apă, un iaz și o frumoasă pădure de fag. Pe scurt, există multe lucruri interesante pe traseu, dar cel mai mult ne-a uimit galeria minieră.

Faptul este că, în timpul Austro-Ungariei în pădure, sub lacurile mari au fost efectuate lucrări de explorare și în căutarea minereului de fier au săpat o mulțime de galerii miniere.Într-una dintre ele am intrat și a fost o experiență incredibilă.

În primul rând, galeria din piatră este destul mare, cu multe ramuri și chiar al doilea etaj, și puteţi să umblaţi drept,fără să vă înclinaţi.

Și în al doilea rând, acolo trăiesc lilieci și bursuci, iar bursucii au o cameră separată, adică dorm într-un singur loc, iar la toaletă merg în altul. Sunt atât de educați. Nu i-am regăsit bursucii acasă, dar asta e bine, pentru că nu aveau nevoie de stresuri din cauza oaspeților neinvitați.

Ei bine, în al treilea rând, acesta este un loc înfiorător, în care te gândești în mod constant dacă poți găsi o cale de ieșire de acolo și dacă nu va începe în această secundă un cutremur, după care vei rămâne pentru totdeauna într-o temniță întunecată. Prin urmare, fără un ghid nu ar trebui să mergeţi acolo.

Ei bine, nu este greu de ghicit că ghidul nostru a fost noul prieten Mişa, sau mai degrabă Mihail IvanţiC – șeful cercului turistic din clubul satului Velichi Lazi. Pentru care îi sunt sincer recunoscător.

După o jumătate de zi în Lasuri mari, prietenii mei și cu mine am văzut multe lucruri pe care nu le-am auzit înainte.

Dar câteva lucruri pe care nu v-am spus, sorry, nu le voi dezvălui, pentru că știți – unele lucruri nu pretind la descriere, pentru că, când te duci acolo pentru explorare, este mai interesant să vezi totul, pentru că în aceleași lucruri toată lumea vede ceva diferit.

Toate drumurile duc la Derţen

După cum a spus o prietenă de-a mea: în această carantină am aflat despre Muncaci și Transcarpatia mai mult decât timp de toată viața!

Astfel, în cazul meu s-a întâmplat cu satul Derţen, care nu este departe de Mucacevo, la 19 km. Populația este până la 3 mii de persoane, constituind 99,9% din maghiari etnici

Mulți ani până în prezent, am trecut adesea acest sat de – a lungul traseului M24 Mucacevo-Beregovo, de unde se vede o cruce uriașă pe deal, sub care se află Derţen. Dar pentru a intra în sat nu am avut nici motiv nici timp.

Pentru prima dată în Derţen, am ajuns în 2016. Nu-mi amintesc pentru ce. Atunci am fost deja șeful centrului turistic Mucacevo. Am fost recunoscut și am fost condus prin toate locurile interesante ale satului. Dar, de fapt, am aflat despre sat acum, în timpul implementării proiectului „Calea culturală a satului Derţen”, cu sprijinul Fondului Cultural ucrainean și USAID, pentru că am efectuat multe cercetări privind cronicile și datele arhivate.

Desigur, cel mai vizibil punct culminant al satului este crucea de pe deal, care este una dintre cele mai mari Cruci din Europa!

Crucea este ridicată pe vârful dealului Derţen și este principalul element memorial al  „Parcului european de reconciliere”, construit în 2009, în memoria tuturor celor uciși în cel de-al Doilea război mondial, din orice parte.

Memorialul și crucea reprezintă o reamintire a generațiilor viitoare de a trăi în pace, mai degrabă decât de a lupta. Crucea are o înălțime de 25,7 m și este cea mai mare din Ucraina și a treia cea mai înaltă din Europa.

Și de la vârful dealului se deschide o priveliște minunată ale împrejurimilor și munților Carpați! Deasupra pădurii se vede un munte cu Castelul Palanoc și clopotnița templelor de la Mucacevo.

Un alt punct culminant al lui Derţen este stația de pompieri, unde din 2005 sunt deja 50 de voluntari de pompieri, toți localnici din sat.

Și ei nu sunt în stație, ci acasă. Pompierii pot fi chemați la două numere mobile transmise în schimburi de la un pompier la altul. Numerele acestor telefoane sunt în consiliile rurale, magazine, școli, case de cultură și în rândul populației. Atunci când primiți un mesaj de alarmă de incendiu, garda de serviciu se ridică și, în decurs de 10-15 minute, mașina urmează la locul apelului. Întregul personal lucrează pe bază de comunitate.

În 15 ani, echipa de pompieri de la Derţen a stins peste 550 de incendii! Echipamentele de pompieri și aparatele din Derţen sunt aşa de moderne, ca la pompierii din New York!

Și al treilea punct culminant al lui Derţen, pentru care merită să veniți aici în weekend sau în orice altă zi, sunt deliciurile locale!

În primul rând, este creat un meniu special – masa de prânz-degustare de diferite feluri de mâncare de aici: şovdari, picniţia, paprigaşca, castraveţi muraţi și rutundi, pâine cu unsori(pomazanchi), libo-leveş cu mai-galușco (supă de gânscă și găluște de mai), seghedinschii gulaș cu carne și cupate ( cârnăciori subțiri), pancovi cu  gem prune  și palinca.

Apropo palinca (distilat de fructe) în Derţen ,este produsă din mai mult de 30 de soiuri locale de fructe (prune, caise, gutui, pere, struguri, mere, zmeură) și de peste mări (portocale, fructul pasiunii și altele). Cristian Birov, palincar, a atins înălțimi tehnologice în producția acestor băuturi tari.

Următoarea degustare este degustarea vinului. Ruslan Oros, medaliat permanent la cel mai mare festival de vinuri de casă „Cervene vino”, care are loc anual la Muncaci în ianuarie, oferă 20 de vinuri de autor în timpul degustării. Cea mai mare parte din vinurile sale sunt uscate. Sala de degustare poate găzdui până la 30 de persoane.

Puțini oameni știu că există apă minerală în Derţen. Aceasta este ” Carpatsca Criştaleva „-apă minerală slab carbogazoasă, slab mineralizată, glandulară. În planuri este de a construi un buvet în piața din sat, astfel încât toată lumea să poată liber a bea sau a încerca apa.

În afară de această listă în Derţen încă merită de vizitat ceremonia anuală de matchmaking de dansuri, cântece, ritualuri sub numele de „Nunta din Derţen”, muzeul local, biserica, în care s-a păstrat organul din 1932, cimitirul local, în cazul în care există pietre funerare din lemn în stil transilvaniain al ungurilor de pe terenul Kalotaszeg, și încă o academie de fotbal nouă şi altele.

Când am descoperit pentru mine Derţen și am adunat într-un loc toate atracțiile , am înțeles că, timp de o zi sau două – tot nu se poate vedea, prin urmare,de fiecare dată când o trec pe traseul М24 Mucacevo – Beregovo, neapărat intru în sat cel puțin pentru a vizita una dintre locații, vă recomand şi vouă.

Tema turismului va fi una dintre principalele subiecte de pe forumul Re:Open Zakarpattia, care va avea loc pe 7-8 noiembrie. Una dintre discuțiile de grup va fi dedicată modului de a transforma turismul într-un driver de dezvoltare pentru Transcarpatia și ceea ce este necesar pentru a face acest lucru.

Acest material este prezentat de „Institutul de strategie Centrală Europeană”, cu sprijinul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul de produse este responsabilitatea exclusivă al „Institutului de strategie Centrală Europeană” și nu reflectă neapărat opiniile USAID sau ale Guvernului SUA. Este interzisă redarea și utilizarea oricărei părți a acestui produs în orice format, inclusiv grafică, electronică, copiere sau utilizare în orice alt mod, fără a se referi la sursa originală.12