СПЕЦПРОЕКТ

Ion Botosh: Transcarpatia este un buchet și fiecare minoritate națională este floarea sa unică

Despre românii ucraineni și de ce sunt patrioți ai Ucrainei

ukenhucssk

Un medic care a lucrat în specialitate timp de 36 de ani, scriitor, cercetător, fost deputat, fondator al muzeului. S-ar putea să credem că vorbim despre cinci oameni diferiți, dar este vorba despre o singură persoană, Ion Botosh. Sau Ivan Mihailovici – așa cum el se prezintă uneori.

În urmă cu câțiva ani, Ion a înființat Muzeul de Istorie și Etnografie a României din Transcarpatia în satul Nyzhnia Apsha din regiunea Tyachiv. Fondul este format din broderii românești, haine autentice, prosoape, obiecte de uz casnic, icoane, cărți, manuscrise. A colectat totul independent, a cercetat, a analizat, a sistematizat.

În timp ce studiau muzeul, ei l-au întrebat pe fondatorul său nu numai despre exponate, ci și despre propria sa istorie, viața românească, stereotipuri, așteptări, speranțe, ce au trăit înainte și ce trăiesc astăzi.

– Prima mențiune scrisă a lui Botoshev din 1373. Locuiau lângă Bushtyn (o așezare de tip urban din districtul Tyachiv – n.red.). Străbunicul meu avea certificat de naștere în 1822. A fost profesor la Nizhnyaya Apsha, primul care a avut o educație. A studiat la institutul din Sighetu Marmației. Era originar din Baia Mare, iar în Nizhnyaya Apsha s-a căsătorit cu fiica unui preot și a rămas aici. Bunicul meu matern a fost deportat în Siberia, în Magadan. A petrecut 25 de ani în închisoare și alți 5 într-o tabără. Când a fost luat, 4 copii au rămas fără el. După moartea lui Stalin, a fost reabilitat, spune domnul Ion despre originile și rădăcinile familiei sale.

El însuși a studiat medicina la Lviv. A lucrat în specialitate timp de 36 de ani – în Khust, Solotvyno și Nizhny Apsha.

– Îmi amintesc bine de bunici, pentru că toată viața mea a fost legată de ei. Eram orfan rotund – la 6 ani mama a murit, iar la 14 – tatăl meu. Bunicile erau, desigur, angajate în agricultură , aveau vite – își amintește Ion. – Copilăria mea nu a fost ușoară – la vârsta de 14 ani m-am dus pentru prima dată să lucrez la sfeclă de buruieni în Rusia – Am lucrat la Krasnodar și Rostov. Când eram puțin mai în vârstă, m-am dus acolo și la șantier.

Soția lui Ion este, de asemenea, româncă. Cuplul are două fiice și o nepoată. Fiica cea mare a absolvit facultățile de economie și matematică din Uzhhorod, cea mai tânără – de la facultatea de drept din Cernăuți. Nepoata – studiază la Conservatorul din România. Acasă, desigur, toată lumea vorbește românește. Bărbatul spune că nu există tradiții uitate care erau pentru bunici, pentru că ceea ce făceau și cântau atunci, se cântă astăzi. Totul este transmis de la părinți la copii.

Muzeu

Muzeul creat de Ion Botosh este cu adevărat impresionant. Nu există doar multe exponate valoroase, principalul lucru este cât de atent le tratează proprietarul și cât de mult le apreciază pe fiecare dintre ele.

– Nu am expoziții preferate în colecție. Fiecare dintre ele mi-a trecut prin mâini, le-am prelucrat, curățat şi le-am conservat. Fac totul singur, deci fiecare lucru este important pentru mine. Toți au propria lor istorie și chiar o anumită aură, – spune Ion.

Big108

Și totul a început cu faptul că, după absolvirea institutului, Ion s-a întors acasă și a cumpărat din greșeală o lampă veche de la o bunică în vârstă. Astfel, în 1984, a apărut prima expoziție – aproximativ 1900. Muzeul de Istorie și Etnografie a României are broderii românești, haine, prosoape, obiecte de uz casnic, icoane, cărți vechi și manuscrise. Familia le-a cumpărat pe majoritatea lor în Tyachiv, Rakhiv, Vynohradiv și unele din Perechyn, unde locuiesc și românii. Totul a fost cumpărat de la oameni.

Iată portrete ale a 100 de români proeminenți din Transcarpatia. Informații despre reprimați, pe care Ion Botosh le-a adunat atunci când au deschis accesul la arhive. Există, de asemenea, cărți ale proprietarului muzeului care au fost publicate în limba română.

– Cea mai importantă carte nu numai pentru români, ci pentru toți cei care au trăit cândva în regiunea Maramureșului – sunt Diplomele regiunii Maramureșului, scrisă în 1900. Autor – Magali de Apsha. Iată despre fiecare sat din Maramureș, – spune Ion.

„Caut totul și îl cumpăr singur”, spune fondatorul muzeului. – Este chiar dificil să ne amintim când cineva ne-a adus ceva. De fapt, este dificil să cumperi ceva acum, pentru că mai este puțin, oamenii au aruncat totul, au distrus documente, lucruri. Și documentele sunt amprente ale istoriei și numai o persoană rezonabilă își poate înțelege valoarea.

Ion Botosh a scris aproximativ 20 de cărți. Spune adesea că a absolvit o altă universitate – participă atât de mult la simpozioane internaționale, seminarii şi congrese. A vizitat multe muzee din străinătate și a studiat această afacere. În opinia sa, indiferent ce se întâmplă în această viață, viitorul depinde de o persoană inteligentă şi educată.

Ucraina, Transcarpatia, români

– Pot compara Transcarpatia cu un buchet de flori, în care fiecare națiune, ca o floare, trebuie să-și aibă locul. Buchetul este frumos atunci când este de diferite culori. Mă bucur că locuiesc aici și este bine că domnește bunul nostru simț în raport cu minoritățile naționale – subliniază Ion.

Muzeologul spune că este cu adevărat surprins de întrebarea de ce nu a mers în România.

– Cred că românii sunt unul dintre cei mai mari patrioți din Ucraina. La urma urmei, timp de aproape 30 de ani, aproape niciunul dintre ei nu a părăsit țara. Nu m-am gândit niciodată să merg în România. Iată-mă acasă, aceasta este casa mea. Eu și strămoșii mei ne-am născut aici. Bunicul meu s-a născut în Austria-Ungaria. Două clase au mers la școala austro-ungară, două clase – în limba română. A crescut în Cehoslovacia, s-a căsătorit în Ucraina Carpatică, s-a retras în Uniunea Sovietică și a murit în Ucraina. Și în acest timp nu a schimbat niciodată casa, – spune domnul Botosh.

Ion spune că el și colegii săi nu sunt foarte încântați de faptul că jurnaliștii îi arată lui Nizhnyaya Apsha doar ca un sat cu moșii mari și nimeni nu se gândește să se intereseze mai profund de subiect, să întrebe despre cultură. Și sunt convins că prin astfel de lucruri se creează cele mai mari stereotipuri.

– Mi se pare că oamenilor nu le-ar deranja să înțeleagă mai bine subiectele. Aici vine un jurnalist din Kiev, ne face poze aici, petrecem timp pe el, apoi urmărim povestea la televizor, iar acestea arată muzică Nizhnyaya Apsha și muzică romă în fundal. Pentru ce este? Un alt stereotip este că românii sunt contrabandiști. Aceasta este o minciună absolută. Există oameni diferiți peste tot și oriunde există o graniță – există contrabandă – atât în Mexic, cât și în America. Dar aceasta este o modalitate. Cred că trebuie să lucrăm, – spune Ion.

Big110

***

După părerea mea, românii din secolul XXI au două probleme. Primul este lipsa unui simț al proporției. Sunt foarte concentrați să câștige bani și nu se pot opri. Al doilea este problema educației. Școală și preșcolar. Oamenii nu vor să învețe. Și aceste două probleme sunt corelate, deoarece oamenii, din păcate, înțeleg că educația nu le va oferi.

Pentru ca românii, și nu numai, să trăiască normal în Ucraina, statul trebuie să respecte legile internaționale și interne. Crearea condițiilor favorabile pentru minoritățile naționale. Îi tratez bine pe toți – ucraineni, maghiari. Și aștept la fel în schimb. Toată lumea ar trebui să trăiască bine împreună. Aici te duci la bazarul din Solotvyno (așezare de tip urban în districtul Tyachiv – n.red.) – acolo vei auzi toate limbile. Și toată lumea se înțelege și trăiește perfect.

Pentru mine este important ca românii din Transcarpatia să-și păstreze spiritul. Curat. Avem multe familii mixte, dar uneori văd că acele femei ucrainene care s-au căsătorit cu române au devenit române mai mari decât uneori sunt ale noastre. Este important să vă cunoașteți limba, cultura, tradițiile. Atâta timp cât o persoană își păstrează limba maternă, este o persoană.


Acest material a fost furnizat de Institutul pentru Strategia Europei Centrale cu sprijinul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Crearea sa a fost posibilă prin sprijinul sincer al poporului american prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul produsului este responsabilitatea exclusivă a Institutului de strategie europeană centrală și nu reflectă neapărat opiniile USAID sau ale guvernului SUA. Nici o parte a acestui produs nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă sau prin orice mijloace, electronice, electronice, fotocopiate sau altfel, fără referința corespunzătoare a sursei originale

1559804758 660x255

Текст: Росана Тужанська

Фото-аудіо: Антон Рижих

ukenhucssk

0 #